O noua moda

    Serialele. Fie ca este vorba despre Prison Break, Lost, Seinfeld, Friends, CSI: NY, Gossip Girl toata lumea se uita la seriale. Nu este o noua moda, a existat dintodeauna, numai ca putin schimbata. Daca pana acum cativa ani asteptai sa treaca saptamana pentru a vedea un nou episod, acum poti sa stai si o zi intreaga vizionand episod dupa episod.

    Zilele trecute am auzit o chestie foarte tare: s-a scris o carte despre ce stiu barbatii despre femei, o deschideai si surpriza: pagini albe, deci…nimic.

    Ce i-ar putea ajuta sa afle? Cu siguranta nu sa-si intrebe prietenele sau iubitele despre cum sunt ele in realitate:P, in cel mai bun caz vor primi raspunsuri evazive si de cele mai multe ori despre cum ar vrea sa fie. Ci, Sex and the city, serialul acela pe care toti barbatii il catalogheaza ca fiind: prostia aia de film despre sex la care se uita numai fetele.

Eu cred ca este mult mai mult, fiecare episod raspunde la cate o intrebare, arata ce se ascunde de fapt in spatele aparentelor pe care noi, fetele, le aratam celorlalti.

    Cel mai tare este faptul ca prezinta patru personalitati total diferite: romantica, nonconformista, femeia cu cariera si…femeia de succes care adora pantofii si care nu poate renunta la “tipul cel rau” care reapare in viata ei in cele mai nepotrivite momente.

    Daca toate fetele care au vazut un episod au trecut la al doilea, la al treilea…, inseamna ca acolo, pe undeva, fiecare dintre noi s-a regasit, atunci de ce sa nu-l vada si barbatii, poate reusesc sa scrie cateva randuri pe paginile goale.

 

 

Efect de domino

   Regasim acest concept in toate domeniile: in sport, in politica, in economie. Chiar si la facultate am invatat despre aceasta “distrugere in lant”: este suficient sa cada o piesa si totul se prabuseste.

 

   Acum intrebarea: in viata cum e? Nu cumva ne confruntam cu acelasi lucru? De exemplu, lucrezi la un proiect, iti pui toata speranta in el si apoi iti dai seama ca a fost un total esec. Apoi nimic nu-ti mai merge bine, nu mai reusesti sa te concentrezi, te simti relativ pierdut.

 

   O relatie, de exemplu: totul merge ok, mai mult sau mai putin, prea mult roz strica:P, apoi se intampla ceva care strica armonia, nu apar dupa aceea reprosurile, nu ne amintim ce a fost mai putin bine pana atunci?

 

   Si totusi, daca totul ar fi exact cum am spus, inseamna ca orice greseala facuta presupune automat distrugerea a tot ceea ce ai construit. Eu nu cred ca este chiar asa. Daca exista domino, exista in acelasi timp si puzzle, cauti piesele care sa se potriveasca, iti mai trebuie cateva pentru ca totul sa iasa perfect, apoi ceva se intampla si lovesti din greseala puzzle-ul. Si…dupa cum poti observa, nu toate piese s-au miscat, doar cele mai putin “lipite” de celelalte.

 

   Ideea este: exista efect de domino, dar exista si puzzle, nu orice greseala distruge totul, dar totusi, piesele se misca si trebuie sa muncesti iar, mai mult, sa refaci intregul.

Contrazicerea e buna

    Da, cu siguranta este productiva deoarece te dezvolta, te face sa cauti acolo, in creierul tau, argumente care sa-ti sustina afirmatiile. Nu cele mai bune solutii sunt rezultatul unor discutii, de cele mai multe ori in care au existat si contraziceri? Important este sa-ti dai seama cand sa te opresti, pana sa incepi sa sustii lucruri total neadevarate si sa accepti parerea celuilalt atunci cand iti dai seama ca este buna.

    Dar totusi, nu putine sunt momentele in care ne suparam cand suntem contrazisi. De ce? Cred ca am gasit raspunsul, cel putin in ceea ce ma priveste: ne suparam atunci cand cei care ne contrazic sunt persoane care conteaza destul de mult pentru noi si care contesta anumite adevaruri ce ne definesc, ce fac parte din felul nostru de a fi. Si…mai mult: conteaza foarte mult modul in care suntem contrazisi de acele persoane, tonul si cuvintele pe care le folosesc.

    Concluzie: este absurd sa te superi doar pentru ca ceilalti nu sunt de acord cu parerile, cu preferintele, cu ideile tale deoarece punctul tau de vedere poate nu este intotdeauna cel mai bun.

Beletristica sau specialitate?

 

   Ce este mai util, mai interesant dar si mai frumos?

   In urma unui sondaj realizat printre prieteni am ajuns la o concuzie: beletristica este mai frumoasa, mai captivanta dar in acealsi timp lectura de specialitate este mai utila, mai interesanta.

   Si acum intrebarea: cum le impacam pe amanadoua? Cam greu…cred eu, mai ales ca cititul este o modalitate de a-ti petrece timpul liber sau de a te delecta. Dar ce se intampla cand timpul liber, care nu este foarte mult trebuie la randul lui impartit intre iesiri cu prietenii, cu prietenul, vizionarea unui film etc.?

   Raspuns: cel putin una din doua este neglijata. Si de cele mai multe ori aceasta este beletristica. Intr-un fel este normal sa fie asa deoarece acum suntem la inceput de drum, acum este momenetul in care trebuie sa aflam cat mai multe despre domeniul in care vrem sa ne specializam, despre economia in care traim.Poate ca nu intelegem fenomenele in toata amploarea si complexitatea lor, dar cu siguranta este un inceput.

   La liceu era usor: citeai o carte romantica, de aventura, politista, SF si era ok, nu te gandeai ca trebuie sa fii cel mai informat pentru a deveni cel mai bun intr-un anumit domeniu. Si uite ca acum a trecut si facultatea, vine si masterul, trece si el si nu te mai poti ascunde in spatele cartilor de beletristica, trebuie sa faci ceva cu viitorul tau!

   Asta nu inseamna ca acele carti ce se regasesc in biblioteca ta trebuie uitate, lasate sa se astearna praful pe ele, cu siguranta poti gasi loc si pentru ele in timpul tau desi este mai usor sa te uiti la un film.

 

 

Esti TU in ochii tai sau esti TU in ochii celorlati? Esti TU prin ochii celorlalti

      Totul porneste de fiecare data de la importanta pe care o acordam parerii pe care ceilalti o au despre noi. Cu totii incercam sa ne convingem ca nu trebuie sa ne intereseze ce cred altii despre noi, ca trebuie sa avem incredere in alegerile, parerile, deciziile pe care le luam. Si este adevarat, trebuie sa credem in noi, sa ne sustinem punctele de vedere chiar daca uneori contrazic anumite regului sau prejudecati. 

    Dar ce se intampla cand incerci sa-ti creezi o alta imagine in ochii celorlalti, de cele mai multe ori o imagine de om dur, care nu se lasa atins de nimic, care nu are, care este in satre sa faca orice doar sa ajunga acolo unde isi doreste? Fie acesta va fi modul in care cu totii te vor percepe, fie vor exista persoane care vor incerca sa vada dincolo de aparente, care stiu ca aceasta masca ascunde de fapt alta persoana. Si este bine sa lasi macar pe cineva sa vada cel putin o parte din adevaratul TU, chiar daca uneori ai impresia ca astfel devii vulnerabil. Da, poate vei fi mai predispus la suferinta, dar implinirea ca cineva te apreciaza pentru ceea ce esti tu cu adevarat, atat cu partile puternice cat si cu slabiciunile pe care este normal sa le ai e mult mai importanta.

Contract= angajament sau angajament= cuvant?

    Relativismul sustine ca modul de comportament dintr-o alta tara nu este rau, ci numai diferit. (Mitchell) De aceea, este esential ca atunci cand se incheie afaceri sau in procesul de negociere dintre doua companii apartinand unor state, regiuni, culturi diferie sa se tina cont de acest lucru.

    Sa luam valoarea unui contract de exemplu:

·                     In SUA nerespectarea unui contract scris reprezinta un adevarat faliment moral

·                     In Japonia contractele sunt orientative si orice problema este rezolvata mai degraba prin arbitraj decat in justitie;

·                     In Rusia contractele sunt mai mult declaratii de intentii decat niste obligatii stricte, a caror nerespecatare atrage dupa sine penalitati clar definite si severe

·                     In Germania obligativitatea respectarii clauzelor unui contract este incontestabila

    Dupa cum se poate vedea, valorea angajamentelor  scrise este diferita de la stat la stat, de la o cultura la alta. Nu se poate spune cine are dreptate deoarece nerespectarea unui contract scris presupune automat respectarea unuia nescris, informal.

In mediul de afaceri romanesc importanta unui contract scris este una de necontestat si poate este mai bine sa fie asa deoarece un act semnat nu lasa loc diverselor neclaritati ce pot aparea privind intelegerea conditiilor angajamentului.

    Daca, pornind de la aceasta teorie ne referim la viata de zi cu zi, la relatiile neprofesionale cu ceilalti fie ca sunt prieteni, amici, familie, iubit trebuie analizata valoarea cuvantului.

Negare

Este starea in care ne aflam de cele mai multe ori, de ce?…Pentru ca este cel mai usor. Asa nu trebuie sa mai dam nicio explicatie privind comportamentul nostru, alegerile pe care le-am facut sau vorbele pe care le-am sus. Exista mai multe forme de negare:

• negarea fata de ceilalti care uneori provine din faptul ca pur si simplu ne place sa contrazicem, sa negam adevarul din spusele lor;
• negarea fata de noi insine- cea mai grava si care uneori poate duce la plafonare.

Negare este atunci cand nu dorim sa depunem efortul pe care suntem constienti ca trebuie si incercam sa ne convingem ca decizia luata este cea mai buna solutie, negare este cand refuzam sa constientizam o situatie care ne priveste fie pe noi fie pe ceilalti. Uneori facem asta din frica: este mult mai usor ca atunci cand avem posibilitatea de a alege intre doua variantei: una buna si una mai putin buna sa o alegem pe prima si sa incercam sa ne convingem ca asa este cel mai bine. Si aici nu este vorba despre optimism sau pesimism, este bine sa fii o persoana optimista, care vede partea plina a paharului; negarea apare atunci cand refuzam sa luam in considerare si posibilitatea ca lucrurile sa nu iasa asa cum vrem noi.

Inceput

   

  Primul post…momentul in care toti spun: blogul meu va fi asa, ma va reprezenta sau nu; sau: m-am hotarat sa-mi fac blog deoarece… Dar totusi, parca trebuie sa se scrie si asta la inceput…eu nu m-am hotarat sa-mi fac blog la 1 ianuarie 2009, alaturi de alte obiective, provocari pe care mi le-am propus; pur si simplu mi-a trebuit o noapte in care sa realizez anumite chestii care sa ma determine sa fac acest pas.

  De ce m-am temut pana acum sa scriu? Poate pentru faptul ca, acest blog va reflecta o parte din mine, ar fi imposibil sa nu fie asa, poate a fost si nehotararea in ceea ce priveste continutul pe care il va avea. Nici acum nu pot spune ca voi posta idei, ganduri personale, intamplari din viata mea sau ceva mai obiectiv; insa, voi scrie despre ceva care cu siguranta pentru mine a avut o oarecare importanta.

  De ce ne facem blog? Avem nevoie de aprobare din partea celorlalti sau vrem sa credem ca suntem mai importanti? Nu stiu care sunt motivele altora dar la mine blogul a aparut din dorinta de a exista pe net si nu in ultimul rand de a face cunoscute anumite idei sau pareri in legatura cu diverse evenimente sau intamplari in care poate se vor regasi si altii.